Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș (1568-1656), ocrotitorul mănăstirii noastre, provine dintr-o familie de creştini valahi, la botez primind numele de Iacob.

​

La vârsta de 15 ani este chemat de Hristos la sfânta nevoință călugărească în Mănăstirea Maicii Domnului din Ohrida. După cinci ani pleacă la Muntele Athos și intră în obștea Mănăstirii Pantocrator. Aici, după aspre osteneli duhovnicești îmbracă schima marelui şi îngerescului chip, sub numele de Iosif.

 

În anul 1650 este ales mitropolit al Timişoarei.

 

Printre multele sale minuni se remarcă stingerea cu rugăciunea sa a focului ce cuprinsese partea de apus a Timișoarei. Căci, ieșind din biserică cu Sfintele Taine în mâinile sale și rugându-se cu lacrimi, îndată a trimis Dumnezeu o ploaie puternică și s-a stins focul.

 

În anul 1653 se retrage la Mănăstirea Partoş, unde, după trei ani, îşi dă sufletul în mâinile Domnului. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat la 7 octombrie 1956, pomenirea sa făcându-se la 15 septembrie.